REGIONALISME ȘI ARHAISME DIN GRAIUL MARAMUREȘEAN

carte-4“Aflat la ediția a doua (revăzută și adăugită), Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (DRAM), semnat de Dorin Ștef și apărut la Editura Ethnologica (Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Baia Mare, 2015), se înscrie, prin conținut și modul de abordare, între lucrările de un real interes, completând benefic bibliografia domeniului.

Parte importantă a lexicului limbii române, regionalismele și arhaismele dau limbii un plus de expresivitate și nuanțare în comunicare, mai ales în contextul operelor literare, având un rol important în apropierea și integrarea limbajului folosit în unele zone lingvistice restrânse în structura vocabularului activ și mai ales la folosirea corectă a acestor cuvinte de către vorbitorii actuali.

Adunarea și cuprinderea cuvintelor regionale, acelora folosite într-o anumită regiune, caracteristice unui anumit grai (în cazul de față, graiul maramureșean) și al căror înțeles este cunoscut mai ales de către locuitorii acestei zone și a cuvintelor arhaice (arhaismele), aparținând unor vremuri trecute, astăzi uitate, dispărute odată cu dispariția faptelor pe care le numeau, în dicționarul propus de Dorin Ștef are valoarea unui tezaur lingvistic demn de a fi cunoscut și, mai ales, de a fi folosit și integrat în vocabularul standard al limbii, în scopul îmbogățirii acestuia și, totodată, spre corecta lui întrebuințare.

Conceput și realizat ca o lucrare lexicografică, cu respectarea metodologiei și tehnicilor unei astfel de lucrări (stabilirea cuvintelor titlu, a derivatelor acestora și a construcțiilor lexicale derivate), dicționarul lui Dorin Ștef care ca bază de pornire buna cunoaștere a zonei lingvistice și etnografice pe care o explorează. Nu în ultimul rând, remarcăm bogata bibliografie a domeniului: studii și cercetări lingvistice și etnografice, dicționare, glosare de termeni regionali, dar, mai ales, lucrări lexicografice lingvistice consacrate. Acest mod de lucru i-a permis autorului să realizeze în jurul unor termeni, în multe cazuri, adevărate micro-monografii care, pe lângă datele de conținut lingvistic (categoria gramaticală, categoria lexicală, etimologia cuvântului, atestarea acestuia în diverse texte lingvistice sau etnografice, adesea însoțite de texte relevante, de iconografie), dau lucrării un plus de valoare, o deschidere cu un pronunțat caracter enciclopedic (istoric, lingvistic, etnografic).

Termenul „acastău”, cu variantele „acastauă”, „acastăi”, „acăstău”, de exemplu, este este definit ca omolog pentru „spânzurătoare”, exemplificându-se cu mai multe texte: „În acel loc au fost ridicate acastauăle unde erau spânzurați cei care se revoltau”; „în Chioar funcționau tribunale pe dealul Dura (între Baia Mare și Tăuții Măgherăuș), unde erau spânzurători cu 8 acastauă, la pod la Cătălina cu 12 acastauă; alte spânzurători s-au aflat la Bontăieni, la Berchez (cu o furci)”; „Maramureșul și, în general, Ardealul cunoaște multe toponime de acest fel, ele păstrând amintirea unor practici dure de lichidare a celor care se opuneau stăpânirii (dar și a răufăcătorilor) prin spânzurare”. Termenul avea și înțelesul de „punct de observare construit din lemn și amplasat pe înălțimi” și de „loc special amenajat pentru potcovirea vitelor cornute” sau de „copil tânăr, tânăr care se agață peste tot, fără frică, punându-și viața în pericol”.

Asemenea descrieri se întâlnesc în multe alte situații, ceea ce dă dicționarului caracterul unei lucrări cu deschidere spre multe fapte de interes istoric, etnografic și, desigur, lingvistic.

Lucrarea este alcătuită din două părți. Prima, cea mai consistentă, care oferă caracterul de dicționar, cuprinde lista cuvintelor (regionale și arhaice) întâlnite în graiul maramureșean (cuvinte titlu, variante, construcții lexicale), listă ordonată alfabetic, după regulile lexicografice. A doua parte aduce numeroase completări în susținerea cercetării intreprinse. În primul rând, localizarea coordonatelor geografice în care se încadrează graiul maramureșean, respectiv Maramureșul actual cu componentele lui: Maramureșul istoric, Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului cu ariile lor lexicale, dar și spații de peste Tisa în care se regăsesc elemente specifice acestui grai.

Un capitol important este acordat determinării claselor etimologice ale regionalismelor și arhaismelor aparținând acestui grai, începând cu stratul indo-european, continuând cu fondul autohton, cel latin, cel slav, cel francez, cel italian etc.

Semantica, ramura lexicologiei care caracterizează sensurile cuvintelor, cauzele schimbării acestora și evoluția lor, polisemia, omonimia, antonimia, formele de manifestare și organizare a sistemului lexical, s-a bucurat de o abordare consistentă, autorul apelând la numeroase exemplificări. Pentru „fecior”, acesta găsește o multitudine de sinonime: copil, prunc, cocon, băițandru etc.

Rezumând, se poate spune că, prin numărul important de cuvinte, de variante și de expresii lingvistice din categoria regionalismelor și a arhaismelor întâlnite în graiul maramureșean, prin modul de redactare, de explicare a sensurilor, a etimologiei și, nu de puține ori, prin trimiterea la diverse texte și contexte în care se regăsește acest gen de cuvinte, prin bibliografia consultată, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș se înscrie între cercetările importante ale domeniului”.     

Săluc HORVAT (în Nord Literar, nr. 7-8, 2015)

Advertisements